nunta la lipoveni
Nunta la lipoveni

Nunta la lipoveni pe mine ca videograf m-a uimit cel mai tare. Sa va povestesc.

Mirii ne-au chemat la nunta sa incepem filmarile la 4 dimineata. Asa devreme? Da, asa am zis si eu si colegii mei din echipa, nedumeriti de ora matinala din zi.

Ajunsi la ora stabilita ne-a intampinat o ceata de femei trecute de prima tinerete, destul de vocale si de neinteles pentru mine la ora aceea, mai ales ca vorbeau in limba rusa amestecata cu limba romana.

Traditii la lipoveni

Am pornit impreuna pe ulite. Femeile au inceput sa cante, destul de tare, cat sa trezeasca tot satul si starnind toti cainii. Se vestea ca se marita o fata!

Acesta a fost momentul in care mi-am dat seama ca aceasta nunta nu va fi una obisnuita. Ci o nunta incununata de multa emotie, sinceritate, cu multe traditii si chiar am uitat de ora matinala. 

Ne-am intors in casa parinteasca a miresei unde se pregatea imbracatul, o prima particularitate a cununiei religioase.

Mireasa, de obicei este imbracata intr-o rochie alba, iar parul ii este impletit intr-o singura coada simpla iar la capatul ei fiind prinsa o panglica alba.

Momentul este unul foarte emotionant atat pentru mireasa cat si pentru parinti, lasandu-se de obicei cu multe lacrimi varsate. In acest timp mirele pleaca de acasa spre nasi. De acolo, impreuna cu nasii, vin spre casa miresei unde incepe ritualul rascumpararii. Acestia trebuie sa vina cu o oferta foarte generoasa, altfel mireasa nu-si va face aparitia iar momentul negocierii poate dura ore-n sir.

Dupa tot acest ritual, mireasa este intr-un final vazuta si admirata de catre mire. Preotul din sat vine pentru a le citi o rugaciune. Apoi mirii cer iertare si binecuvantarea parintilor dupa care pornesc spre biserica, de obicei pe jos, impreuna cu o icoana, paine si sare.

Am uitat sa subliniez un lucru foarte important, ba chiar asa trebuia sa incep:

Lipovenii sunt foarte credinciosi si nimic nu poate fi infaptuit fara voia lui Dumnezeu.

Lipovenii sunt crescuti in spirit religios de mici. In toate casele, fie ele modeste sau nu, am gasit cate o candela aprinsa si o icoana, diferita de icoanele cu care noi suntem obisnuiti.

Cununia religioasa are o insemnatate aparte. Felul cum sunt imbracati arata un respect fata de Dumnezeu si de biserica. Un accesoriu interesant ce atrage toate privirile, este braul mirelui, „pois” cum i se spune aici. Este un cordon lucrat manual ce se termina in cele mai multe cazuri cu un ciucure. Am ramas si eu cu unul, m-am trezit ca am plecat cu el spre casa fara sa-mi dau seama. Si pastrez cu drag amintirea.

In timpul ceremoniei mireasa isi despleteste coada impletita acasa de mama sa si se impletesc alte doua codite. Acestea simbolizand barbatul si femeia, apoi sunt unite intr-un coc acoperit de un batic. Acum este oficial! Mireasa este femeie maritata.

Un aspect important. Pentru lipoveni, cununia religioasa are o valoare mult mai mare decat actul in sine in fata starii civile.

Pentru lipoveni cununatul religios reprezinta cea mai oficiala metoda de legamant.

Despre petrecere nu va pot spune prea multe. Nunta la lipoveni fiind destul de comuna cu ceea ce suntem noi obisnuiti in zilele noastre.

In schimb, a doua zi este o alta petrecere, „rachiul rosu”. O visinata delicioasa ce simbolizeaza  sangele miresei varsat in noaptea nuntii. Oamenii merg prin sat, deghizati si machiati, cu fluiere, polonice ciocnite in tavi, cantece de veselie si voie buna, iar nasul cinsteste pe fiecare om iesit la poarta sa vada alaiul.

Dupa acest drum incununat de multe pahare de rachiu, ceea ce pentru mine a fost un test de anduranta la alergat si bautura (pentru ca efectiv esti fortat sa te distrezi si sa bei), se aseaza la masa si continua petrecerea, fiecare bucurandu-se in felul lui.

Pe scurt, experienta unei nunti lipovenesti, fie ca esti in spatele camerei, fie ca esti invitat, este una speciala si merita experimentata macar o data in viata. Este o zi in care treci prin foarte multe stari, in care esti surprins de traditiile locului si in care istoria este mai apoape decat crezi.

Toate aceste ganduri au fost exprimate in urma experientelor mele la nuntile de lipoveni dar si inspirat din cartea lui Alex Filip – SARICHIOI – Inima lipoveneasca a Dobrogei de Nord, carte scrisa, culmea de un mandru moldovean insurat cu o lipoveanca si fascinat de locuri si traditii.